press pause.

Na că n-am mai scris de ceva vreme aşa că mi-am zis să ies la interval cu post nou. Şi-apăi dacă mi-au atras şi Rux şi Casandra atenţia, cum draci să nu scriu, nu? Am fani! *faints* Gata. Suficient mâncat căcat. Înapoi la subiect. Care e subiectul? Păi eu. “Vai cât de narcisistă e!” o să spui tu cu mâna la frunte, ochii închişi şi gura întredeschisă, aşa.. într-o poziţie *marylinmonroe-ish*. Nu. De fapt vreau să povestesc aici cât de vacă sunt în sesiune. Acuma tu Rux o să zici probabil “o căcat iar despre şcoală”. Mamă ce mai prezic eu. Gata. Mă abţin.

Doamne Dumnezeule mă surprind până şi pe mine. Deja e rutină. Nici nu mai am speranţe să învăţ ceva. Deci să-ţi povestesc cam cum decurge. Programul examenelor mele.

*două-trei zile înainte de examen*

Ziua asta e probabil tot zi cu examen. Unul de care tocmai am scăpat. Jubilez. Toată sunt un *douăpunctedî*. Îi iau în braţe pe colegii pe care îi cunosc. Ei mă resping dezgustaţi. Eu mă aşez într-un colţ şi plâng. STOP. Nu fac alt jurnal emo. Înapoi la realitate, Paula. Probabil ieşim chiar la o bere! Numa’ voie bună. Hlizeli. Parcă şi uiţi că mai ai 4 examene. Te doare-n cot. Esenţial e că ai scăpat de ăla de azi, da? Şi ia să nu-ţi stric ţie buna dispoziţie amintind că măgăoaia de curs ICRM are 450 de pagini! Ce contează? E timp! Asta cu e timp e deviza oricărui student. De fapt nu cred că o să întâlneşti vreun om care să nu fi zis vreodată “e timp” cu două-trei ore înainte de deadline. În fine. Revenind. EU, în ziua în care termin cu un examen, nu fac nimic. Şi prin nimic, zic chiar nimic. Ajung acasă, arunc geaca pe undeva prin pat, trântesc ghiozdanu’ pe jos, pornesc calculatoru’, ridic picioarele pe masă şi stau. Şi stau. Şi stau. Şi mă mai hlizesc puţin de parcă lumea ar fi a mea. Şi stau. Şi ascult piese leneşe gen Cowboy Junkies - Sweet Jane. Sau Kristen Barry - Ordinary Life. Şi citesc bloguri. Şi messuiesc (asta în caz că merge :))). Şi stau. Şi pierd timpul pe forum. Şi citesc bloguri. Şi stau. Şi se face 4. Şi mă culc. Mama ar fi mândră de activitatea intelectuală depusă de fata ei în astfel de zile. Of de-ar şti ea. Dar *douăpunctejî* (Shit. Acum că mă gândesc, cred că ea îmi ştie adresa blogului. Dar nu cred că intră. Sau intră? Servus mami! )

*ziua de dinaintea examenului*

Oooo! Planuri mari pentru ziua asta. Mi le fac de cu seara. “Mâine mă trezesc de la 8, şi mă apuc să citesc! Hai că parcă prea am lăbărit-o la celelalte examene. Nu se poate. De data asta citesc tot cursul. Măcar o dată. Zău. N-am onoare dacă nu-l citesc!” Na şi ghici ce. Chiar n-am onoare. Pentru că deşi am bunăvoinţa să îmi pun ceasul să sune la ora 8, îi dau un pumn de nu se vede când îmi respectă ordinul. Şi o să ne mirăm puternic dacă maşinile o să facă o revoluţie şi o să elimine specia umană. 8-| Trecând peste. Evident că dorm până la ora 12-13 că doar ce. M-a epuizat prea tare nimicul de ieri. Am lucrat puternic până la ora 4. Am depus efort ca o studentă eminentă ce sunt! Na bun. Mă trezesc într-un final. Şi ce fac? Casc ca o vacă, îmi fac treburile igienice la baie, mă trântesc în scaunul meu ergonomic, pornesc calculatorul şi stau. Serios că asta fac. Şi messuiesc. Şi citesc bloguri. Şi messuiesc. Şi citesc bloguri. Şi mai trânesc pe la 5 un sandwich (da, între timp s-a făcut 5) ca un low-life ce sunt. Şi messuiesc. Şi citesc bloguri. Şi mă plâng că aoleu mâine am examen şi nu ştiu nimic. Şi messuiesc. Şi citesc bloguri. Şi mă plâng. Se face 8. Arunc un ochi pe furiş la curs. Aruncă şi el un ochi la mine, mai puţin pe furiş mai mult pe “ia-mă-n mă-ta şi citeşte ceva”. Mă fac că nu-l văd totuşi. Şi messuiesc. Şi citesc bloguri. Şi mă plâng. Şi gata că se face unşpe şi nu se mai poate. Mă scandalizez! “Iar Paula? Iar?” Deschid cursul şi mă apucă un stres puternic. Şi messuiesc pe tema stresului puternic. Şi citesc bloguri şi comentez pe tema stresului puternic. Şi mă plâng pe tema stresului puternic. Şi beau o cafea. Şi printre mess, bloguri şi plâns mai citesc vreo 10 pagini. E grav, îmi zic. N-am cum să termin. Evident. Şi o duc aşa cu chiu cu vai şi cu 30 de pagini citite până la ora 5-6 dimineaţa. În punctul ăsta tremur ca ultima proastă de frică. Pe dracu. Tremur de la cana mare de cafea băută repede pe la doişpe noaptea pe stomacul gol. Soarele aproape că răsare. Păsărelele aproape că cântă. Vântul aproape că bate. Eu… aproape că învăţ. Şi la un moment dat.. vine gloriosul moment când zic “o baga-mi-aş…cucu!” şi mă culc. Iar, planuri, schiţe, idei, proiecte. “Dorm 3 ore, mă scol, calculatorul rămâne oprit!, citesc, fac bine la examen!”. Pă dracu.

*ziua cu examenul*

După o noapte de-a dreptul istovitoare reuşesc să mă trezesc pe la unşpe-doişpe. Mă respect, ştiu. Examenul e la 6 de fiecare dată. “E timp!” sună iar deviza studentului în capul meu. “De acord!” îmi spun cu entuziasm. Şi deschid cursul. Şi citesc. O pagină. Două. Trei. “Uite că merge bine, îmi zic. Gata! Mă fac fată serioasă!” Hai nu zău. Şi-atunci de ce e calculatorul deschis o juma’ de oră mai târziu? Ei de ce. Pentru că lupul îşi schimbă părul, dar năravul ba! Amuzante şi vorbele astea din popor. Dar asta rămâne pe alt post. Orele ăstea sunt cele mai aiurea. Ba râd, ba plâng. Tot aşa, tot aşa. Dar într-un final îmi bag picioarele, fac un duş şi plec la război. Şi ce se întâmplă? Păi azi am călcat într-un căcat, am avut noroc la examen şi-am ştiut. Ca să vezi. Tot aşa. Poimâine am alt examen. Dar ce pisici. Hai. În cor. E timp!