My god,
aprilie 7, 2008
ce piesă.
Acum câteva seri a fost London pe HBO. Eu, desigur, fiind în pitorescul meu oraş natal, aveam home.box.office-ul la o apăsare de buton cum vine expresia. Conexiunea logică este desigur că m-am uitat la filmul menţionat mai sus. Multe droguri, mari iubiri şi şi mai mari drame, un Jason Statham dealer şi impotent, fiţe, high class rich kids şi piesa asta. [nu îmi înţelege greşit înşiruirea de termeni, filmul e chiar fain]
Aveam soundtrack-ul de mult că deh, Crystal Method. Dar l-am ascultat? Nu, pentru că se pierduse printre celelalte.
*slaps herself*
Revenind. London: Cocaină. Parti. Flashbacks. Despărţire. Durere. Dramă. Disperare. Şi Glass Breaker apoteotic la final. Magistral.
Wow! Ce piesa tare! (:|
) o:-)
mi-e dor de tine.
ai uitat de saracul blog… I can hear him crying for new posts…
îmi fac simţită prezenţă. şi aş scrie mai multe dacă camionul electoral din care răsună lambada nu m-ar determina să îmi pun perna în cap.
Somehow i missed the point. Probably lost in translation
Anyway … nice blog to visit.
cheers, Prolegomenon