Nu pot, nu pot, nu pot. E prea tare piesa asta ca să n-o pun aici, chit că am post dedicat Massive Attack aproape imediat sub. Nu contează. Unfinished Sympathy.

Like a soul without a mind
In a body without a heart
I’m missing every part.

Anul trecut aveam un pelican şmecher şi blond cu ochi albaştri care ne chema zâmbăreţ nevoie mare în Deltă. De ce? Ca să-i vedem pe Scratch Perverts, UNKLE, Coldcut sau Sofa Surfers. Fanii muzicii electronice din România au tremurat, şi-au adunat maxilarele de pe jos, au băut o bere [sau 10] în cinstea evenimentului, s-au împachetat, s-au urcat în tren şi-au tăiat-o în Deltă. După care şi-au aşezat corturile, au mai băut o bere [sau 10] şi s-au dus să se rupă la unison pe Sofa Surfers. Care surferi nu i-au dezamăgit. Şi aşa au petrecut toate cele trei zile, cu câte-o bere [sau 10], rupt la unison şi veselie şi voie bună. Festivalul a primit feedback mai mult decât pozitiv, toţi participanţii fiind încântaţi de organizare, de line-up, de sonorizare şi de faptul că au fost “ei între ei”, toţi fani ai muzicii electronice şi ai oamenilor care se perindau pe scenă.

Desigur, aceiaşi participanţi şi mulţi alţii, aşteptau cu nerăbdare cea de-a doua ediţie Delta Music Fest. Şi treaba chiar părea să prindă contur, fiind anunţaţi primii artişti de pe line-up: Birdy Nam Nam, Gus Gus şi Audio Bullys. Ei bine.. festivalul tocmai a fost anulat, din motive legate de finanţare:

“Festivalul ce urma sa se desfăşoare între 28 şi 31 august, în complexul Delfinul din localitatea Sfântu Gheorghe, Delta Dunării, a fost anulat, au declarat pentru MEDIAFAX organizatorii evenimentului, Fundaţia Anonimul. Potrivit acestora, festivalul ar putea fi reluat începând de anul viitor, însă în Bucureşti.”

În Bucureşti? Super.

R.I.P

Da, chiar aşa. Air vin în Bucureşti în septembrie. Da, şi ei, wouldn’t ya know it. :P În 19 septembrie, mai exact. Haideţi băi, haideţi cu toţii, că noi vă primim cu braţele deschise. :D 

Uau, uau, uau. Uau. Uau.

Cred că bubuie blogurile zilele ăstea. Vin Massive în Bucureşti. Uau. Pe Stadionul de Rugby de la Arcul de Triumf. În 2 august. Uau. O să vedem asta live!

*faints*

“În producerea imaginii, funcţionarea implicită a interpretorilor conexaţi cu bioprocesorii este determinantă, pentru că bioprocesorii sunt implicaţi direct în blocarea sau activarea criteriilor care funcţionează ca imagini. În acest mecanism, bioprocesorii realizează procesarea informaţiei din care rezultă reacţii afective cu rol activ asupra interpretorilor şi interpretărilor produse de acestea.”

Oh yeah? Well fuck you too!

Pentru că mai trebuie şi-o d-asta din când în când.

Pe forumul facultăţii un drag coleg a deschis un topic despre procrastination. [Tare fain cuvântul ăsta. Procrastination.] Pe scurt, dacă nu ai chef să citeşti ce scrie în wikipedia, “a procrastina” [pun în ghilimele pentru că tare am senzaţia că acest cuvânt de fapt nu există încă  în vocabularul limbii române] presupune a-ţi amâna treburile. Again. And again. And again.

“Feeling that they lack the ability or focus to successfully complete their work, they tell themselves that they need to unwind and relax, that it’s better to take it easy for the afternoon, for example, and start afresh in the morning.” - îţi sună cunoscut? Sigur că îţi sună, că doar e vorba despre tine. Şi despre mine şi despre colegul tău şi despre vecina mea şi despre şefa ta de grupă.

În fine. Şi toată discuţia asta m-a dus cu gândul la un super stand-up de Ellen DeGeneres pe care-l urmăream amuzată acum aproape un an, cu o zi înainte de examenul de admitere la facultate. Mama ardea în flăcări de nervi în sufragerie în timp ce eu mă hăhăiam liniştită în scaun, procrastinând în toată legea mea de viitoare studentă. Dar na. Să nu supărăm copilul înainte de examen, nu?

Următoarele părţi le pun links la youtube ca să nu încarc pagina cu clipuri. Uită-te până la capăt că merită, jur!

Part 2
Part 3
Part 4
Part 5
Part 6
Part 7

Aşadar procrastinează în voie, tinere!

Deşi îmi propusesem să nu mai merg acasă până se termină sesiunea, hop ţop, azi, vineri, 6 iunie 2008, eu sunt pe rapidul de 18:50 spre Braşov. De ce? Pentru că maică-mea e diavolul întruchipat şi deţine cea mai eficientă tehnică de persuasiune: mâncarea. În fine. Lăsând asta la o parte.

După cum ziceam, mă aflu pe tren. Şi ce face orice student harnic şi conştiincios cu laptop pe tren în plină sesiune? Se uită la film, desigur. Mi-am ales azi înainte să plec de acasă două filme: American Splendor şi La Mala Educacion. Aşezată în tren cu laptopul pornit.. mă gândesc.. ce să văd? După un scarpinat în barbă mă decid: La Mala Educacion (dacă ai văzut filmul probabil ştii încotro mă îndrept). Hai că de mult îmi tot propun să-l văd. Introduc DVD-ul, bag căştile, că deh.. sunt fată civilizată şi nu vreau să-i deranjez pe cei din jurul meu. Dau play şi mă aşez confortabil în scaun. Filmul începe. Intro credits. Doi neni. Gael Garcia Bernal (frumos om). Nene. Gael Garcia Bernal. Nene. Dialog. Gael Garcia Bernal. Flashback. Nene tânăr. Gael Garcia Bernal tânăr şi… cât se poate de transsexual. Priviri.

*nu.. nu se poate.. te rog..* mă gândesc eu. Totuşi, nu opresc filmul. Că doar ce mama naibii, e o ţară liberă. Şi Gael Garcia Bernal e frumos şi cu pleată blondă şi ruj rozaliu. Nu?

Aşadar.. priviri. O floare. Zâmbete. Schimb de cuvinte. Frumos până aici, ai zice. Decent. Romantic. Când… poc.. Ditamai felaţia. *ploc ploc ploc ploc ploc*. Paralizez. O_O even. Mă reped încurcată şi jenată să minimizez fereastra, deschid primul document word de pe desktop ca să pară că am închis filmul cu un scop şi mă prefac concentrată. Două minute mai târziu… zic… hai… nu se poate mai rău de-atât, nu? Dau puţin fast forward până aud dialog, deschid iar filmul. Mă aşez confortabil înapoi în scaun, respir uşurată… “s-a terminat.” îmi zic. Când… *POC* iar… un penis.

O_O

Iar grabă, dar de data asta am închis de tot filmul. Întorc capul subtil în spate să văd dacă m-a ginit cineva… Oh well… mă ginise. Un domn stătea cu o sprânceană ridicată şi se uita şocat la ecranul lui Morty [laptopul]. Am înghiţit în sec şi-am intrat pe mes. Nu, nu am continuat să mă uit la film [o voi face acasă în schimb ]. Da, n-am coaie.

Collection.

Ce ren impunător.

Disclaimer: acest post este scris într-un moment de maximă oboseală. Therefore, este o aberaţie. Continue reading at your own risk.

E 2:14. Dimineaţa. Dacă stau bine să mă gândesc mi-e cam somn. Şi-atunci.. întrebarea care se pune este… “Vaco.. de ce nu te culci?”. Ei bine, nu mă culc pentru că mi-e lene. Da. Văd expresia confuză de pe faţa ta acum. Cum dracu să-ţi fie lene să te culci? Păi uite. Ca să mă culc, trebuie să fac următoarele lucruri:

1. Să mişc mouse-ul şi să închid fereastra asta.
2. Să zic somn uşor unui om pe mess căruia îi e la fel de lene ca şi mine.
3. Să-mi scarpin nasul. Asta nu e obligatoriu, dar daca tot mă mănâncă de ce să nu-l scarpin?
4. Să dau click dreapta şi sign out la messenger. Asta-i destul de grea. Presupune să dai doi clici. Din DOUĂ butoane distincte. A? A?
5. Să dau Shut Down.

Iar din punctul ăsta… din punctul ăsta vine cea mai naşpa chestie.. Până acum a fost greu. Aproape insuportabil ai zice. Mulţi clici aiurea.. Operaţiuni grele, complexe, chestii. Dar acum.. uau. Acum trebuie..

6. Să îl închid pe Morty.. [laptopul] să îl ridic.. să mă ridic.. să mă dau jos din pat.. cu el în braţe.. şi să îl pun pe birou. Oribil. De neconceput.
7. Să mă mişc greoi până la baie.
7′. Dacă eram bădărană mai băgam şi-un “să mă scarpin în cur” aici. Dar cum nu sunt, nu bag. Mulţumesc.
8. Să deschid uşa de la baie.
9. Să scot pasta şi periuţa de dinţi din dulăpior.
10. Să pun pasta pe periuţă.. şi să frec. Temeinic. Nu merge aşa oricum. Când te speli pe dinţi nu trebuie să fii delicat.. finuţ.. Tre’ să dai barbar acolo că altfel n-ai făcut nimic.
11. Să închid uşa de la baie.
12. Să mă mişc greoi înapoi în cameră.
13. Să mă încrunt că nu-mi găsesc telefonul.
14. Să îmi caut telefonul.
15. Să pun ceasul să sune ca să nu dorm iar ca o scroafă până la 12. Treaba asta necesită gândire profundă, pentru că e o mare diferenţă dacă-l pui la 9:30 sau dacă-l pui la 10. Eu de obicei îl pun la 9:37. Îmi place cum sună.
16. Să sting lumina.
17. Să mă pun în pat.
Şi abia acum.. 18. Să dorm.

Or în condiţiile ăstea… De ce să mă mai ostenesc? Şi când te gândeşti că unii fac farmaciile la ora asta. :-”