Frumos.

January 18, 2010

Știi că-s genul ălea de melodii pe care le identifici printr-un singur cuvânt? Fie că-s sexeh, cu tupeu, energizante, sunt piese atât de puternice încât îți transmit un sentiment extraordinar de clar conturat. Ei, piesa asta nu-i nici sexeh, nu-i nici cu tupeu, nici energizantă, este pur și simplu frumoasă. Atât.

And in the spring
I change my skin
And it blows away
With the changing wind.

P.S. Din păcate clipul original nu permite embeduire, însă serios că merită să-l vezi. Este una dintre cele mai bune completări vizuale la o piesă pe care le-am văzut în ultima vreme. :] Enjoy.

Advertisements

…oricât de simplist, adolescentin, imatur şi stupid ar suna, Placebo fac, as a whole, absolut cea mai tristă şi heartwrenching muzică.

Am zis.

I’m weightless
I’m bare
I’m faithless
I’m scared.

Just Like Heaven.

November 1, 2009

Piesa asta e euforie pură, jur. E zâmbet-tâmp-stupid-face-hug-a-tree-fuck-that-hug-everyone-happy. E mersul pe jos până la metrou într-o dimineaţă însorită de primăvară cu căştile-n urechi şi mâinile-n buzunar. E trezitul fresh cu două minute înainte să sune infectul de ceas. E privirea caldă a unui om cu care tocmai te-ai întâlnit. E ţârâitul soneriei de pauză din liceu. E just like heaven.

Să mori tu că trăieşti.

September 2, 2009

Era bunul obicei al acestui blog să fie incredibil de viu şi de prietenos şi de muzical, cu atât mai mult când se apropia neagra sesiune. Şi mai comentam câte-o tâmpenie totală, mă mai amuzam cu oameni prin comments, mai puneam o muzică, mai câdeau câte unii pe spate că “mamă Paula ce muzică mişto pui”, mai roşeam total la asemenea complimente minunate, you know! The works. Şi toate chestiile astea aveau şi un efect pozitiv asupra mea, în afară că îmi mâncau timpul alocat studiului: scriam, frate. Reuşeam să mă exprim foarte bine în scris şi era un punct în care pe bune de nu eram sort of mândră de o parte din produsele ‘intelectuale’ pe care le emanam.

Acum ce s-a întâmplat? N-am mai scris un post serios de la concertul Nouvelle Vague din noiembrie şi n-am mai pus o piesă din 2 mai, iar singurul motiv pentru care am pus-o atunci e că muream de ciudă, trebuia să elimin chestia asta undeva şi n-aveam chef să vorbesc cu oameni about it. Acum timpul “de sesiune” nu mai e alocat blogului, e alocat testelor stupide de pe Facebook, care-ţi spun cu ce cuplu din filme semeni, cu ce literă începe numele persoanei care te iubeşte cel mai mult şi ce cinci căcaturi primeşti pe zi dacă deschizi Cutia Pandorei. Uau. Foarte productiv, n-am ce zice. Şi deşi ştiu că sunt nişte chestii total imbecile şi de pe urma cărora în cel mai bun caz posibil ieşi la fel cum ai intrat, dacă nu mai prost, continui să le dedic din timpul meu care pe bune c-ar fi mult mai bine consumat în alte activităţi.

Dar hei, that’s what we do. Când avem examene şi stuff to do ne plângem şi ne văicărim că mamă-mamă ce-aş desena/citi/vedea un film/fotografia/designui ceva frate. Mamă ce de-aş mai face. Şi trec rahaturile ălea de examene / the stuff that had to be done şi în loc să faci ce te-ai bătut în piept că faci…

… stai pe mess. Sau o lăbăreşti pe Facebook. Sau pe un forum aleatoriu. Sau pe la televizor, la o emisiune complet cretină de la MTV. Sau cine ştie câte şi mai câte modalităţi complet stupide de a pierde timpul avem fiecare dintre noi. Dar totuşi o să închei aici pentru că realizez că ceea ce spun aici ştii deja şi nu vreau s-o ard în truisme. Ştii pentru că e ceea ce faci day by day, by day. O să închei totuşi.. cum altfel? Printr-o piesă. So here goes nothing.

…don’t they?

Cold Water Music.

December 26, 2008

By Aim.

A se asculta într-o stare de maximă cilluială, preferabil pe întuneric.

It’s not over

December 25, 2008

yet.

25 decembrie. Ziua de Crăciun. Ziua de naştere a dragului de Cătălin. [la mulţi ani bub, şi pe această cale. Vedeto 😛 ] Noaptea în care, ascultând pasager Alternativ, am dat peste fineţea asta de cover. Un Goldfrapp de zile mari. Sau de nopţi cill în lumină obscură cu o cană de ceai în mână.  De stat pe scaun şi privit prin monitor. Sau de stat întins în pat şi privit prin tavan. De ascultat singur… sau nu.

I’ll leave it up to you.

:|

November 14, 2008

Mă tot câcâi de-o săptămână să scriu un articol despre concertul Roisin Murphy, despre cât de mult m-a marcat, atât prin muzica în sine, cât şi prin toată teatralitatea performance-ului. Acest concert m-a determinat s-o ascult sau pe ea, sau pe ea + Mark Brydon = Moloko de 10 zile încoace. Atât. Să mă uit la poze, să caut live-uri pe youtube, să-mi şterg jumate din muzica de pe player ca să-mi trec mai vechile şi mai noile fixaţii, să ascult cât mai mult, să înnebunesc lumea vorbind despre asta.

Nu am reuşit. Încă.

Ceea ce am reuşit însă, este să dau peste un live performance absolut sublim.

Moloko – Should’ve Been, Could’ve Been.

Varianta originală:

😐


Fragil.

October 27, 2008

Asta este una dintre cele mai sensibile melodii pe care le-am ascultat în ultima vreme. Mă bucură foarte mult faptul că am găsit un clip pe măsură.

Mulţumesc Onuk.
Mulţumesc Nona.

Yann Tiersen – Comptine D’Une Autre Ete.

Încă unul.

September 17, 2008

Browsuind din nou chestionabil, mai dau peste-un zvon. Ce zvon, ai putea să te întrebi tu? Ei bine:

Underworld, Bucureşti, 7 noiembrie.

Ultima bârfă ginită pe chestionabil s-a confirmat. Cu asta cum o fi?

Later edit:

Ca să vezi, s-a confirmat şi asta. :))

Vineri, 7 noiembrie, la Romaero (Băneasa), apar Underworld. Cum apar? Beck’sperience style! 😀 Da, acel Beck’sperience care a adus Goldfrapp, Martina Topley-Bird şi Massive Attack. 😀 Biletele vor fi 75 RON pre-eveniment, şi 100 în ziua evenimentului şi poţi să-ţi iei de pe http://www.bilete.ro, http://www.ticketpoint.ro şi evident, din reţeaua Diverta. Doamnele se pun în vânzare de marţi (23 septembrie).

\o/