nightlite.

June 5, 2010

N-am mai scris pe blogul ăsta din 18 ianuarie. Adică de aproape 5 luni. Ai spune că ce știi ce ocupată am fost, sau câte am făcut, de n-am reușit să scriu două rânduri pe a mea dragă pauză. Și într-adevăr, mi-am umplut timpul cu o grămadă de chestii mai mult sau mai puțin productive, însă adevărul e că efectiv nu mi-a venit să apăs pe butonul new post. Sau dacă mi-a venit, vedeam foaia albă și cursorul clipind și mi se bloca mintea, necrezând că am ceva interesant de zis.

Însă seara trecută m-a atins într-un asemenea fel încât nu pot să nu scriu câte ceva despre ea. Până pe la ora 23.30, marele eveniment de ieri a fost că am dat ultimul examen din facultate. Și l-am dat bine și totul bun. Ei, de la 23.30 încolo, nu mi-a mai păsat nici de examene, nici de FCRP, nici de nimic din viața serioasă de adult în devenire pe care ar trebui cică s-o am.

De ce? Pentru că la 23.30 a urcat pe scenă domnul Simon Green, cu ai săi prietenari, adicătelea minunea numită Bonobo. Și știi cum e, că ești eager beaver înaintea unui concert și-ți închipui c-o să fie mișto, dar Dumnezeule mare, mereu e mai bine. Mult mai bine. Și totuși, până să mă apuc să defulez aici, se impune un big up, big up, dragoste mare și îmbrățisări puternice către oamenii cu care am împărtășit experiența și cu care m-am bucurat de minuni: Carmen, Șopov, Chelu, Lin, Babeșel, Ana, Nadia și Cătălin – ăla cu tobele.

N-o să mă apuc să-ți povestesc acum de warm-up și de cum i-am vărsat berea proaspăt cumpărată a lui Babeș, sau despre dureri de picioare și nevoi fiziologice, sau despre grămada de oameni cunoscuți pe care i-am văzut acolo. Nu. Pentru că toate chestiile ăstea sunt nimic comparativ cu ce-a urmat.

Au urmat ei. Simon Green, Andreya Triana, tobarul, chitaristul, basistul, tipu’ de la clape, flautistul-care-era-în-același-timp-și-saxofonist, saxofonistul-care-era-în-același-timp-și-flautist. Au urmat ei și mi-au luat stomacul și l-au făcut ghem.

Știi că sunt concertele ălea unde te agiți și sari și dansezi și râzi la stele și nu mai poți de atâta energie. Ei, pe ăsta nici să vreau nu l-aș putea încadra acolo. P-ăsta îl pun sub eticheta – frumos – așa cum pusesem acum 5 luni Rabbit Heart. A fost pur și simplu dumnezeiesc, pe cuvânt. A fost flaut și saxofon și ritm leneș și lumini și stele și zâmbete tâmpe și cea mai minunată briză care-ți putea trece prin păr mângâindu-ți pielea și îmbrățișări și priviri prostite de minunăția care se petrecea pe scenă.

A fost Recurring fără genunchi, a fost The Keeper într-o îmbrățișare strânsă, a fost Nightlite cu ochii mari, au fost Days To Come și Between The Lines cu ”vai vaaai vaaai nuuuu nu cred nuuu nuuu vaaai”-ul meu caracteristic, a fost Ketto cu fum de țigară în aer și Kiara cu mirosuri de verde, a fost Stay The Same cu nod în stomac  și Transmission cu oameni dragi la telefon.

Și peste tot pe unde mă uitam în jur toată lumea plutea și se mișca lin dintr-o parte-n alta complet magnetizată de sunet. Și oamenii se îmbrățișau și aplaudau. Și în timpul pieselor era liniște de mormânt, pentru ca la final toți să aplaude și să fluiere ca și cum asta ar fi fost ultima ocazie în care ar fi putut aplauda și fluiera. Și pe cuvântul meu că nu se putea găsi un mod mai frumos prin care să-mi petrec finalul ultimei sesiuni din facultate.

Și ceea ce mă bucură cel mai mult este că am putut să împărtășesc totul cu tine.

Advertisements

Massive Attack, coaie!

June 13, 2008

Uau, uau, uau. Uau. Uau.

Cred că bubuie blogurile zilele ăstea. Vin Massive în Bucureşti. Uau. Pe Stadionul de Rugby de la Arcul de Triumf. În 2 august. Uau. O să vedem asta live!

*faints*

Zvon.

November 23, 2007

Cica Feeder zice ca Metalhead ar fi scris ca Libertatea (pentru astia nu dau link, na! ) a aflat ca Linkin Park ar veni primavara asta in Bucuresti. Nebunie mare, soc, stupoare (am facut o rima :D). Nu prea pun eu baza in ce zice Libertatea, da’ mai stii ? Pe site-ul lor zice ca toata luna februarie e full cu concerte pe la mama lor, in state, dar asta nu exclude posibilitatea ca ei sa vina sa le sopteasca (sau zbiere, dupa caz :P) vorbe dulci romanilor. Oricum. Veniti fratilor, veniti toti. In numar cat mai mare sa veniti, ca noi va primim cu drag.

P.S. Acum vreo patru ani cred c-as fi sarit in sus de fericire la o asemenea veste. 😀

Linkin Park

Yay.

November 23, 2007

Na c-am ajuns inapoi in Brasov. Yay! Frumosul meu Brasov. 😀 M-a intampinat mama in mod regal cu gratare, chestii, si acum sunt chill in camera mea ( sau fosta mea camera? :-s ).

Bai. Nu pot sa nu ma plang. Oribile “noile” trenuri. Rapidurile alea pe doua etaje. Te ia mama dracului la un drum de peste o ora. N-ai cum sa stai comod dom’le, n-ai cum. In afara faptului ca e “a la autobuz”, fara compartimente (chestie pe care o urasc si la sageata de altfel), mai sunt si scaunele alea cretine in care nu poti sa adormi (valabil de asemenea si la sageata). Cred ca cea mai naspa chestie e faptul ca.. spatarul.. e la un nivel.. dup’aia e un “sant”.. si dup-aia.. tetiera.. cum mama naibii sa-i spun.. e cu 1/2 cm mai… inainte fata de spatar. Nu stiu daca m-am facut inteleasa, dar to hell with it, oribile scaune. Sunt fana rapidului old school, cu compartimente, cu culoar, cu canapele / scaune confortabile, sa poti sa mai tragi si-un pui de somn pe drum. Si eu sunt inca norocoasa, intre Brasov si Bucuresti nefacand decat 2:30 – 3 ore, dupa caz. Insa am o prietena din Satu Mare. O iei razna frate pe scaunele lor in 13 ore (cat face ea pana acasa). Ti se duce naibii si spate si fund si ceafa si nervi si tot.
(ma rog, ea are bilet la cuseta, dar zic asa.. de chestie :P)

Now that i got that out of the way, am fost azi la Gaudeamus. Inca un yay. Dupa nenumarate dodge-uri de “pliante people”, unele mai reusite altele mai nereusite, am ajuns si pe la standurile de “enteres”. Iti cam curg ochii in stanga si-n dreapta la Gaudeamus, unde intr-adevar e putin mai ieftin decat in librarii. Da’ daca te gandesti ca reducerile sunt like de 10-20% si cartea in librarie costa in jur de 400.000 (or even more) tot mult e daca dai 350.000 (again, or ever more). In consecinta azi am cheltuit 900.000 pe trei carti. Cel de-al treilea yay. Ma rog, eu sunt pui. Rux a cheltuit 2.050.000 pe sapte carti. Haide, inca un yay in cor si pentru ea. 😛 Iara funny mai erau all the cool kids care treceau pe langa cartile de comunicare de la Polirom si erau like “Hihihi, uite ba manual de jurnalism! Ma fac jurnalist!”. Bwahaha. Funny. In fine. Targul de carte Gaudeamus mai e pana duminica la Romexpo, asa ca fa un efort, urca-te in 41 si da o tura pana acolo ca nu-ti strica.

Na. Considering the busy day I’ve had, cred ca o sa o trag pe dreapta, eventual sa mai rasfoiesc un curs ca am partial joi. Primul meu partial. Asa ca te rog. Inca o data. Sa te aud. Din toata inima. Yay!

Secolu’ douasunu’.

November 19, 2007

Doamne cat am de citit pentru maine dimineata. Si nu orice. Lovinescu fratilor, Lovinescu ! Dar-a dracu’ in ICRM ( istoria culturii romane moderne, pentru cei necunoscatori 😛 ). Si eu ce fac ? Belesc timpul cu jucaria asta de blog. Ma apuc imediat de citit / scris, dar nu puteam sa nu povestesc ceva. Ieseam azi de la BCU ( biblioteca centrala universitara, tot pentru necunoscatori 😛 ce ti-e si cu acronimele astea) cu castile in urechi, eu foarte chill de altfel. Si cand dau in Piata Revolutiei ce vad. O tanti mai tuciurie ea asa (desi nu bag mana in foc ca era de etnie rroma), isi tine plodu de maini, ii da pantalonii jos, si o pune pe copila sa faca pipi pe trotuar, in lumina reflectoarelor (ca deh, se innoptase). Fetita isi termina acolo treaba, mama ii trage pantalonii pe ea, si se urca in masina din imediata apropiere, blocata in trafic pare-se. Acuma.. mie personal nu mi s-a parut prea mare blocaj, dar ce sa-i faci; daca cere copilu, poti tu sa o faci sa mai tina putin pana ajungi la un McDonald’s sau macar pe o alee laturalnica? Normal ca nu. O scoti din masina si o pui sa-si faca treburile in mijlocul trotuarului de langa Piata Revolutiei. Am paralizat. Pe cuvant. Cum sa faci asa ceva?

Frumos in Piata Revolutiei pe timp de noapte altfel. 😀

Nu ma crezi ? Uite:

piata revolutiei